ROI2,roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de oameni în mișcare. ♦ Mulțime de lucruri de același fel (văzute în mișcare). 3. Grup de corpuri cerești, relativ concentrate în spațiu, având caracteristici care sugerează o proveniență comună. – Din sl. roj.
ROI1,roi, s. m. Roit, roire. Epoca roilor. – Din roi3.
ROÍ3,roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.
roi s.m. (reg.) pui de căprioară.
roi (-iuri), s. n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj. – Der. roi, vb. (a pleca în roi; a mișuna; a furnica; a dispărea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruiés, ruiri, cf. bg. rojă; roinic, adj. (mobil, care se mișcă de colo colo, care roiește); roiniță, s. f. (stup mic în care se prinde roiul; melisă, Melissa officinalis), pe care Conev 46 îl trimite inutil la un bg. *roinica; roiște, s. f. (roire; melisă); roit, s. n. (roire).
ROÍ3,roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburând în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo. – Sb. roiti.
roi,roiesc v. r. a se retrage în mare grabă; a fugi dintr-un loc
roĭ n., pl. urĭ (vsl. bg. sîrb. rus. roĭ, rudă cu rînesc, urnesc. V. paroĭ). Ceată de insecte zburătoare (albine, muște, fluturĭ). Fig. Ceată veselă și zburdalnică: un roĭ de tinerĭ.
roi1 (grup de albine, roit) s. n., pl. róiuri
roí2(a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiésc, imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 să roiáscă
roì v. 1. a se aduna în roiuri, vorbind de albinele cari ies din stup; 2. a sbura sbârnăind, a se revărsa: călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn EM.
roi (roire) s. m., pl. roi, art. roii
roi (grup) s. n., pl. róiuri
roí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiésc, imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 sg. și pl. roiáscă
