Ce înseamnă “Punerea sub interdictie”?

“Punerea sub interdictie” în Dicționarul Juridic

• (interdictie judiciara). Mijloc de ocrotire judiciara a persoanelor lipsite de discernamat, afalte in imposibilitatea de a se ingriji de interesele lor sau de a-si exercita drepturile civile. Ea este reglementata in t. II, cap. II, C. fam. Potrivit legii, cel care nu are discernamat pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie. Pot fi pusi sub interdictie atat persoanele majore, cat si minorii. In categoria acestor persoane se incadreaza bolnavii mintali cronici si minorii, a caror lipsa de deiscernamant este atestata printr-un raport de expertiza psihiatrica medico-legala. Punerea sub interdictie se face prin hotarare judecatoreasca si, tot prin hotarare, se dispune ridicarea ei. Cererea de punere sub interdictie trebuie sa cuprinda cerintele prevazute de C. proc. civ. si este scutita de taxa de timbru. Competenta de judecata este a tribunalului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul cel care urmeaza sa fie pus sub interdictie. Interdictia poate fi ceruta de autoritatea tutelara, alte organe si de persoanele prevazute de lege ( de exemplu, persoane apropiate minorului sau debilului mintal). Totodata, se procedeaza la numirea unui tutore (exceptie, minorul aflat sub ocrotirea parintilor) si la stabilirea locului unde interzisul va fi supravegheat medical, la locuinta lui sau intr-o institutie sanitara.
• Este mijlocul de ocrotire judiciara a persoanelor lipsite de discernamant aflate in imposibilitatea de a se ingriji de interesele lor sau de a-si exercita drepturile civile.