PORȚELÁN, (2) porțelanuri, s. n. 1. Material ceramic alb și translucid obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de cuarț, de caolin și de feldspat împreună cu adaosuri de alți componenți, folosit la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative. 2. Obiect făcut din porțelan (1). [Var.: (rar) porcelán s. n.] – Din germ. Porzellan.
PORȚELÁNs.n.1. Material ceramic, vitrifiant și translucid, de culoare albă, obținut prin arderea unei paste de caolin, cuarț și feldspat. 2. Obiect, vas fabricat din acest material. [Var. porcelan s.n. / < germ. Porzellan, cf. fr. porcelaine, it. porcellana].
PORȚELÁNs. n. produs ceramic, vitrifiant și translucid, alb, prin arderea unei paste de caolin, cuarț și feldspat. ◊ obiect, vas fabricat din porțelan (1). (< germ. Porzellan)
porțelán (porțelánuri), s. n. – Material ceramic, translucid, alb. – Var. porțolan. Mr. purțilane. It. porcellana, prin intermediul ngr. πορτσελάνα sau din germ. Porzellan. Pentru var., cf. sb. porculan.
porțelán n., pl. urĭ (germ. porzellan, d. it. porcellana, care vine d. pg. porcelana, numele unor melcĭ foarte frumoșĭ aplicat porțelanuluĭ chinezesc, adus de Portughejĭ în Eŭropa. It. porcella, purcea și numele acelor melcĭ). Un fel de argilă albă translucidă din care se fac farfuriĭ, ceștĭ ș. a. – Vulg. porțolan (sîrb. porculan). – Porțelanu se distinge de cele-lalte produse ceramice, și maĭ ales de faĭanță, pin [!] transluciditate și vitrificațiune. El se obține pin arderea uneĭ argile albe speciale, kaolinu, (produs din descompunerea feldspatuluĭ), ale căruĭ principale zăcăminte se află în China, Japonia, Saxonia și Francia (lîngă Limoges). Kaolinuluĭ, spălat și curățat cu îngrijire, i se dă forma dorită, și pe urmă se supune uneĭ prime acțiunĭ a foculuĭ. Apoĭ i se dă un smalț particular și, în fine, se arde bine în cuptor. După aceasta poate fi ornat cu diverse colorĭ [!] vitrificabile și ars a treĭa oară ca să i se lipească colorile pe tot-de-a-una. E renumită fabrica de porțelan de la Sèvres, lîngă Paris.
PORȚELÁN (‹ germ., it.) s. n. Material ceramic vitrifiat, translucid, alb, glazurat, obținut prin arderea la temperaturi de 1.250-1.450ºC a unui amestec de caolin, feldspat și cuarț, la care se adaugă steatit, corindon, pigmenți coloranți organici etc. pentru a-i conferi proprietăți speciale; este folosit la confecționarea izolatoarelor electrice, a vaselor de laborator, a unor obiecte tehnico-sanitare, de uz casnic, a veselei etc. Din p. se execută variate obiecte de artă, putând fi modelat și colorat prin smălțuire, decalcomanie, pictare etc. P. a fost obținut pentru prima oară în China, în timpul dinastiei Tang (618-907), cunoscând o mare dezvoltare în timpul dinastiei Yuan (1279-1368). În Europa, după mai multe încercări și imitații, secretul p. veritabil a fost descoperit în c. 1707, în Saxonia, de J.F. Böttger și E.W. von Tschirnhaus. ♦ Obiect făcut din materialul descris mai sus.
porțelán s. n., (obiecte, sorturi) pl. porțelánuri
porțelan n. 1. olărie albă foarte fină, compusă mai ales din caolin; 2. vas de porțelan; 3. un fel de scoică univalvă foarte lucitoare.
PORȚELÁN ~urin. 1) Produs ceramic fin, rezistent și translucid, de culoare albă, întrebuințat, mai ales, la confecționarea veselei, a articolelor de artizanat și a izolatoarelor. 2) Obiect fabricat dintr-un astfel de produs. /<germ. Porzellan
porțelán s. n., (obiecte, sorturi) pl. porțelánuri
Material ceramic obtinut din argile cu foarte putine impuritati carora, prin unele adaosuri, li se confera capacitatea de a vitrifia (v.vitrifiere) in conditii controlate. In constructii, din portelan se executa obiecte sanitare, unele produse cu caracter decorativ etc.
