PLEDOARÍE,pledoarii, s. f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.
PLEDOARÍEs.f. Cuvântare prin care avocatul susține înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) vorbire, scriere care urmărește susținerea, apărarea unei idei, a unei cauze etc. [Pron. -doa-ri-e. / < fr. plaidoirie].
PLEDOARÍEs. f. 1. apărare, susținere înaintea unei instanțe de judecată a intereselor unei părți într-un proces. 2. apărare, susținere a unei cauze, idei, teze etc. (< fr. plaidoirie)
*pledoaríe f. (fr. plaidoirie). Discursu pin [!] care un avocat îșĭ apără clientu: pledoaria luĭ Berryer nu l-a putut salva pe mareșalu Ney.
pledoaríe(-doa-) s. f., art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile
pledoarie f. discursul advocatului care pledează pentru clientul său.
PLEDOARÍE ~if. 1) jur. Cuvântare rostită de un avocat în cadrul unui proces, prin care pledează pentru una din părți. 2) Susținere aprinsă, orală sau scrisă, a unei cauze sau a unei idei. /<fr. plaidoirie
pledoaríe s. f. (sil. -doa-), art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile
Expunere facuta in fata completului de judecata de catre parti, reprezentantii sau aparatorii lor, avocati, pentru sustinerea punctului lor de vedere in litigiul supus judecatii.
