PÁSTOR,pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor.
PĂSTÓR,păstori, s. m. 1. Cioban. ◊ Compus: (Astron.; pop.) Păstorul-cu-Oile = Cloșca-cu-Pui. 2. Fig. Preot; p. ext. conducător, îndrumător (spiritual). – Lat. pastor.
PÁSTORs.m. Preot protestant. [Cf. lat. pastor, germ. Pastor].
PÁSTORs. m. preot protestant. (< lat. pastor, germ. Pastor)
păstór (păstóri), s. m. – 1. Cioban. – 2. Pastor, prelat. – Megl. păstir, istr. pastor. Lat. pastor (Pușcariu 1284; Candrea-Dens., 1355; REW 6279), cf. prov. pastre, cat., sp., port. pastor. Rezultatul normal ar fi păstore, dar a fost redus la tipul de decl. II, ca în cazul lui păun, tăun etc. (după Pușcariu, trebuie să se pornească de la un lat. *pastorius; după Tiktin, ar fi fost influențat de substantivele în -or). E dubletul lui pastor, s. m. (pastor protestant), din germ. Pastor. Der. păstorel, s. m. (ciobănaș; codobatură galbenă, Motacilla flava); păstori, vb. (a paște vitele, a ciobăni; a păstori o turmă de credincioși); păstorie, s. f. (ocupație de păstor); păstoresc, adj. (de păstor, pastoral); păstorește, adv. (ca un păstor); păstorit, s. n. (creșterea vitelor); păstoriță, s. f. (ciobăniță); păstoricesc, adj. (rar, pastoral, de păstor spiritual); arhipăstor, s. m. (prelat). – Din rom. provine mag. pásztor (Candrea, Elemente, 400).
*pástor m. (lat. pastor, păstor). Preut [!] protestant.
păstór m. (lat. pástor, -óris, d. páscere, pastum, a paște. V. pastor). Vechĭ. Cĭoban, păscător de oĭ. Azĭ. Fig. Conducător sufletesc, preut, episcop. V. păcurar.
PASTOR, Ludwig von, baron von Campersfelden (1854-1928), istoric austriac. Prof. univ. la Innsbrück. Director (din 1901) al Institutului Istoric Austriac din Roma. Autor al unor lucrări monumentale: „Istoria papilor de la sfârșitul Evului Mediu (1477-1799)”, „Istoria poporului german”.
PĂSTÓR (‹ lat. pastor, -oris) s. m. 1. Cioban. ♦ Fig. Preot, părinte; conducător spiritual. 2.P. electric = instalație special amenajată pentru supravegherea animalelor la păscut; este compusă dintr-un gărduleț de sârmă prin care trece un curent electric slab (la a cărui atingere animalele se depărtează).
pástor s. m., pl. pástori
păstór s. m., pl. păstóri
pàstor m. titlul preoților protestanți.
păstòr m. 1. păzitor de oi; fig. episcop: păstor sufletesc. [Lat. PASTOREM].
PÁSTOR ~im. Preot protestant. /<germ. Pastor, lat. pastor
PĂSTÓR ~im. 1) Persoană care are în grijă oile; cioban. ◊ ~ul-cu-Oile constelație din emisfera boreală. 2) rel. Slujitor al cultelor (la protestanți). /<lat. Pastor
