PARÓH,parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus.
paróh (paróhi), s. m. – Preot care conduce o comunitate de credincioși. Ngr. πάροιϰος. – Der. parohie, s. f. (cea mai mică unitate administrativă bisericească), din ngr. παροιϰιά; parohial, adj. (de parohie).
pároh și paróh m. (ngr. párikos [vgr. pároikos], „vecin”, confundat cu párohos, furnisor [!]). Primu preot al uneĭ bisericĭ, șefu eĭ. Adj. Preutu [!] paroh.
paróh s. m., pl. paróhi
paroh m. preot. [Gr. mod.].
PARÓH ~im. rel. Preot care conduce o parohie. /<lat. parochus, germ. Parochus
