Ce înseamnă “Panta”?

“Panta” în DEX

  • PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente.
  • pánță, pánțe, s.f. (reg.) veston de pânză cu care se îmbracă minerii.
  • PÁNTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna].

“Panta” în Dicționar Român - Englez

  • batter
  • descent(s)
  • dip

“Panta” în Dicționarul Român - Francez

  • pente
  • pente, descente

“Panta” în Dicționarul Român - German

  • waldabfall
  • schiefe
  • gefälle

“Panta” în Dicționarul de Construcții

  • Unghiul format de o dreapta sau de un plan cu o suprafata orizontala; in proiectare, panta se exprima fie in grade sexagesimale, fie in procente (centimetri inaltime la 100 cm desfasurare in plan orizontal).

Care este sinonimul cuvântului “Panta”?

  • PÁNTĂ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povârghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povârnitură, (fig.) șold. (~ a unui deal.)