PREMEDITÁRE,premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.
PREMEDITÁREs.f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditație. [< premedita].
PREMEDITÁREs. f. faptul de a premedita. ◊ (jur.) circumstanță agravantă în săvârșirea în mod deliberat a unei infracțiuni. (< premedita)
premeditáre s. f., g.-d. art. premeditắrii; pl. premeditắri
PREMEDITÁRE ~ărif. v. A PREMEDITA. ◊ Cu ~ în mod premeditat. /v. a premedita
Este activitatea de natura preponderent psihica care precede infaptuirea unei infractiuni si care consta in luarea de catre faptuitor a hotararii de a comite fapta si in pregatirea executarii acesteia cu privire la alegerea locului, timpului si a mijloacelor folosite. Constituie o circumstanta agravanta a raspunderii penale.
Activitate de natura preponderent psihica care precede savarsirea unei infractiuni si care consta in luarea de catre faptuitor a hotararii de a comite fapta si in pregatirea acesteia cu privire la alegerea locului, timpului si a mijloacelor folosite. Ea constituie o circumstanta care agraveaza raspunderea penala (de ex. omorul devine omor calificat, daca este savarsit cu premeditare).