Ce înseamnă “PREMEDITARE”?

“PREMEDITARE” în DEX

  • PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.
  • PREMEDITÁRE s.f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditație. [< premedita].
  • PREMEDITÁRE s. f. faptul de a premedita. ◊ (jur.) circumstanță agravantă în săvârșirea în mod deliberat a unei infracțiuni. (< premedita)

“PREMEDITARE” în Dicționar Român - Englez

  • premeditation

“PREMEDITARE” în Dicționarul Român - Francez

  • premeditation

“PREMEDITARE” în Dicționarul Român - German

  • überlegung
  • vorbedacht
  • vorsatzt

Care este sinonimul cuvântului “PREMEDITARE”?

  • PREMEDITÁRE s. (rar) precugetare, (înv.) precuget, premeditație. (Faptă comisă cu ~.)

“PREMEDITARE” în Dicționarul Juridic

  • Este activitatea de natura preponderent psihica care precede infaptuirea unei infractiuni si care consta in luarea de catre faptuitor a hotararii de a comite fapta si in pregatirea executarii acesteia cu privire la alegerea locului, timpului si a mijloacelor folosite. Constituie o circumstanta agravanta a raspunderii penale.
  • Activitate de natura preponderent psihica care precede savarsirea unei infractiuni si care consta in luarea de catre faptuitor a hotararii de a comite fapta si in pregatirea acesteia cu privire la alegerea locului, timpului si a mijloacelor folosite. Ea constituie o circumstanta care agraveaza raspunderea penala (de ex. omorul devine omor calificat, daca este savarsit cu premeditare).