ORÉZ s. m. Plantă alimentară din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite și cu spice mici, cultivată în terenuri umede pentru fructele ei cu semințe foarte hrănitoare, bogate în amidon (Oryza sativa). ♦ Semințele acestei plante. – Din bg. oriz.
oréz s. m. – Plantă graminacee (Oryza sativa). – Var. (Banat) oriz, (Trans.) urez. Mr. uriz. Ngr. ỏρύζι, parțial prin intermediul sl. orizu (Tiktin, cf. Vasmer, Gr., 106), cf. alb. oris, bg. șb., cr. oriz (Conev 86). Sunetul e este surprinzător după Tiktin, poate s-a simțit -ez ca suf., cf. chinez, francez.
oréz m. ca plantă și n. ca materie (ngr. oryzi și rýzi, vgr. óryza, lat. orýza, it. ríso, fr. riz, sp. pg. arroz, mgerm. rîs, ngerm. reis, pol. ryz, rus. ris, bg. sîrb. oríz, vsl. o rizŭ, alb. oris, urez, ung. ris, turc. ruzz, urzz, toate d. ar. ar-roz, arus). O plantă graminee cultivată în terenurile umede din țările calde. Grăunțele acesteĭ plante. – Orezu e originar de pe marginea lacurilor din orientu Asiiĭ. El se cultiva încă de la anu 2800 în ainte [!] de Hristos. Cultura luĭ reușește și în America de Nord, Africa, Italia, Banat, și ar reuși și pe la lacurile Dunăriĭ în România dacă s´ar cultiva. El e baza nutrimentuluĭ Chinejilor și Japonejilor, ca grîu la cele-lalte popoare. Grăunțele luĭ curățate de coajă, albe saŭ gălbuĭ și sticloase, îs foarte întrebuințate și la noĭ la o mulțime de felurĭ de mîncare, maĭ ales la pilaf. (În ainte de orez, la noĭ se consuma maĭ mult meĭ). Făina de orez se întrebuințează în medicină la cataplazme [!] emoliente saŭ uscată ca absorbant în diferite boale [!] de pele [!], precum și în toaletă supt [!] numele de pudră de orez, care e absolut inofensivă.
ORÉZ (‹ bg.) s. m. Plantă alimentară anuală din familia poaceelor, cu tulpina înaltă de 80-120 cm, cu inflorescența în panicule și cu fructele cariopse, de formă elipsoidală, comprimate lateral (Oryza sativa). La maturitate, fructele (semințele) rămân îmbrăcate în palee, fiind necesară decorticarea pentru a putea fi consumate. O. este un aliment bogat în amidon (75%), cu o mare valoare calorică; proteinele, deși în cantitate mică (6-8%), au o valoare nutritivă ridicată, fiind ușor digerabile. Pentru a crește, o. are nevoie de temperaturi ridicate în perioada de vegetație și de umiditate abundentă. Cultura o. este foarte veche, ea fiind menționată în vechile scrieri dravidiene și sanscrite. Din suprafața cultivată cu o., 95% se află în Asia (China, India, Japonia, Pakistan, Indonezia), cultura lui fiind răspândită aici din cele mai vechi timpuri. Cel mai mare producător mondial este China (189,8 mil. t, 2000). În Europa, a fost introdus în sec. 8, mai întâi în Spania și Italia. În România, prima orezărie a fost înființată, în 1786, pe malul râului Bârzava, la Topolia (azi com. Banloc). În simbolistica chineză, o., hrana vieții și a nemuririi, este de origine divină, desemnând puritate primordială, bogăție și belșug. ♦ Semințele acestei plante.
oréz1 (plantă) s. m.
oréz2 (aliment) s. n., (sorturi) pl. orézuri
orez n. 1. plantă cereală, originară din India, cultivată în solul umed al țărilor calde (Oryza sativa): orezul este pentru popoarele aziatice, ceeace grâul e pentru popoarele europene; 2. grăunte făinos al acestei plante. [Lat. ORYZA].
Orez n. V. Horez.
ORÉZm. 1) Plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai, cu frunze lungi liniare, cu spice mici și boabe albe. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. /<bulg. oriz
Aceasta planta se cultiva cel putin din anul 5000 i.C, iar sapaturile arheologice din China au scos la iveala vase sigilate continand orez, ce dateaza de acum aproape 8000 de ani. Astazi, orezul este un aliment de baza pentru aproape jumatate din populatia globului.
