NECROMANȚÍE s. f. Practică ocultă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie.
NECROMANȚÍEs.f. Practică obscurantistă prin care se pretinde că se poate prevedea viitorul evocând spiritele morților. [Gen. -iei. / cf. fr. nécromancie, lat. necromantia, gr. nekromanteia < nekros – mort, manteia – ghicire].
NECROMANȚÍEs. f. practică obscurantistă constând în evocarea spiritelor morților pentru aflarea viitorului. (< fr. nécromancie, lat. necromantia)
*necromanțíe f. (vgr. nekro-manteia. V. chiro-manție). Manoperă mincinoasă pin care uniĭ prețind că ghicesc evocînd morțiĭ. – Necromanția era răspîndită la vechiĭ Grecĭ. Așa, în Omer, Uliseevoacă umbra luĭ Tirerias. Tot așa, la vechiĭ Jidanĭ, în ainte de bătălia de la Gelboa, Saul o căuta pe pitonisa de la Endpr, și-ĭ porunci să evoace umbra luĭ Samuil. Necromanțiĭ ĭ-aŭ exploatat pe proștĭ în timpu întreguluĭ ev mediŭ.
necromanțíe(ne-cro-) s. f., art. necromanțía, g.-d. necromanțíi, art. necromanțíei
necromanție f. pretinsă artă de a evoca morții spre a cunoaște viitorul.
NECROMANȚÍEf. Practică ocultă constând în invocarea spiritelor celor morți pentru aflarea viitorului. /<lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie
necromanțíe s. f. (sil. -cro-), art. necromanțía, g.-d. necromanțíi, art. necromanțíei