NĂFRÁMĂ,năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din tc. mahrama.
năfrámă(nă-fra-) s. f., g.-d. art. năfrámei; pl. năfráme
năframă f. Mold. 1. broboadă: năframă de mătase;2. basma: un sol de pace c´o năframă ’n vârf de băț EM.; 3. pânză fină: o măsuță cu năframă acoperită AL.; 4.fig. mustrare: ai căpătat o năframă ? [V. maramă].
NĂFRÁMĂ ~ef. 1) Bucată de țesătură fină, de obicei de borangic, folosită ca broboadă. 2) Porțiune pătrată de pânză tivită la margini și folosită pentru a șterge nasul sau fața; batistă. /<turc. mahrama
năfrámă s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. năfrámei; pl. năfráme
Bucata de panza, folosita de femei pentru a-si acoperi capul; bucata de panza care se foloseste ca batista, stergar, podoaba sau in alte scopuri.
Naframa (sau mahrama) Sfintei Veronica = a) icoana nefacuta de mana, care, dupa traditie, reprezinta chipul lui Hristos imprimat pe naframa cu care cuvioasa Veronica I-a sters fata plina de sudoare cand urca drumul Calvarului.
