NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ◊ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în nici un fel. ◊ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.
nimíc adv. – Deloc. – Var. nimica, nemic(ă), înv. Lat. nemῑca (Diez, I, 276; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1181; Candrea-Dens., 1094; REW 5885), cf. v. ven. nemiga, v. fr. nemie, it. ne mica. În limba veche, păstrează sensul etimologic de „cîtuși de puțin”; nemica de arme nu s’au apucat, ce de fugă (Gr. Ureche); n-au mai rămas nemică verdeață (Dosoftei). Cf. mică. Der. nimic, s. n. (bagatelă, micime, fleac); nimici, vb. (a anihila, a distruge, a suprima); nimicitor, adj. (distrugător); nimicnicie, s. f. (vanitate, nulitate); nimiccie, s. f. (înv., nulitate).
NIMIC canci, ciuciu, din față, hoha, ioc, la ochi, mai mult de-o grămadă, măciuci, măciuci în buci, nexam, nici bechi / boacă / bucățică, nici pe dracu / pe naiba, oha, o laie, pielea sulii / pulii, sânge la tavă.
nimíc, -íca și (rar) -ícă adv. (vrom. nemică, d. lat. ne mica [ne mica quidem] saŭ nec mica, nicĭ o fărmătură; it. pv. sp. miga, fr. mie. V. mică 2, denemic). Nicĭ un lucru saŭ nicĭ un lucru din cele căutate: în ladă nu era nimic, nimic alta (saŭ alta nimic) de cît un franc.Om de nimic, mișel, păcătos. Maĭ nimica, aproape nimica (v. mir 1). A nu fi bun de nimica, a nu avea nicĭ o valoare. A da, a vinde, a cumpăra pe nimica (orĭ pe lucru de nimica), a da, a vinde, a cumpăra pe preț prost orĭ bun. S.n., pl. urĭ. Fleac: a asculta toate nimicurile. S.f. sing. Lucru neînsemnat, fleac: toată afacerea se reduce la o nimica toată. V. neant.
nimíc1/(pop.) nimíca pr.
nimíc2 s. n., pl. nimícuri
nimic n. 1. niciun lucru: nimic nou;2. lucru de foarte puțină valoare: mai nimic;de nimic, mișel, păcătos: om de nimic;3. pl. fleacuri: se gândește la nimicuri. [Tras din nimica]. ║ adv. nu știe nimic.
NIMÍC1adv. Nici câtuși de puțin; deloc. [Var. nimica] /<lat. nemica
NIMÍC2pron. neg. Nici un lucru; de nici un fel. ~ bun. ◊ Mai ~ aproape deloc; foarte puțin. De ~ lipsit de valoare sau de importanță; mărunt; neînsemnat. Pe ~ pe un preț foarte redus; aproape degeaba. Pentru ~ în lume în nici un caz. [Var. nimica] /<lat. nemica
NIMÍC3 nimícurin. 1) mai ales la pl. Lucru sau vorbă lipsite de importanță; fleac; bagatelă. ◊ (O) nimica toată a) ceva fără nici o însemnătate; b) cantitate neînsemnată. 2) Lipsă de însemnătate; nimicnicie. 3) fig. mai ales art. Lipsă de existență; neființă; inexistență; neant. ◊ Din nimic, tot nimic neavând mijloace, nu poți realiza ceva. [Var. nimica] /<lat. nemica
NIMIC canci, ciuciu, din față, hoha, ioc, la ochi, mai mult de-o grămadă, măciuci, măciuci în buci, nexam, nici bechi / boacă / bucățică, nici pe dracu / pe naiba, oha, o laie, pielea sulii / pulii, sânge la tavă.
NIMÍC pron., adv., s. 1. pron. (rar) nicicât. (Totul sau ~.)2. adv. (pop. și fam.) boacă, (pop.) neam, (arg.) canci. (Nu știe ~ la istorie.)3. s. v. neant. 4. s. v. deșertăciune.5. s. v. fleac. 6. s. v. mărunțiș.7. s. (mai ales la pl.) v. palavră.
