NAP,napi, s. m. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute în formă de rozetă și cu rădăcina cărnoasă, de formă aproximativ sferică, comestibilă (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; p. ext. foarte sărac. 2. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, având tuberculii cu un conținut nutritiv bogat, folosită ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.
NAP,napi, s.m. Plantă erbacee a cărei rădăcină cărnoasă de culoare albă sau rozalie, de formă rotundă sau lunguiață, este comestibilă (Brassica rapa, var. napus); este utilizată ca o legumă, având gust de gulie, mai ales în bucătăria franceză și cea germană (aici numită weiße Rübe = sfeclă albă). În țările scandinave și în SUA este preferat napul galben (Brassica napobrassica), un hibrid dintre nap și varză, cât o sfeclă mare, cu pulpa de culoare oranj, având gust pronunțat de varză (germ. Kohlrübe = sfeclă-varză), comercializat sub denumirea scandinavă rutabaga.
nap (nápi), s. m. – Plantă și rădăcina ei (Brassica napus esculenta). – Istr. nǫp. Lat. napus (Pușcariu 1192; Candrea-Dens., 1201; REW 5821), cf. it. napo, prov., cat. nap, v. fr. naf, sp., port. nabo.
nap m. (lat. napus, it. nopo, cat. nap, sp. pg. nabo; it. și navone, pv. nabet, fr. navet). O plantă cruciferă (cu florĭ galbene, cu fructele în formă de păstare, cu rădăcina cărnoasă, sferică și bună de mîncat chear crudă, acoperită cu o coajă violetă) numită în Munt. vest brojbă, în Munt. est gulie, în Mold. sud alabaș, în Mold. nord caralambă, în Trans. caralabă (brassica napus, cu varietățile: esculenta, oleifera, annua, hiemalis și rapifera și brassica oleracea gongylodes). Nap porcesc, o plantă din familia compuselor, cu tulpina drept în sus și a căreĭ rădăcină face niște tubercule care se mănîncă și crude, în Mold. sud gulie, în Trans. picĭoarcă (helianthus tuberosus). Munt. est. Iron.Îmbrăcată nap-ciocan, foarte împopoțonată (V. grafină și spilcă).
NAP (lat. napus) s. m. 1. Plantă bienală din familia cruciferelor, cu rădăcina cărnoasă și cu frunze în rozetă, cultivată ca legumă încă din Antichitate, unele varietăți fiind furajere (Brassica napus var. napobrassica). Rădăcinile și frunzele sunt folosite în medicină ca diuretic, antiscorbutic, emolient pectoral, revitalizant etc. 2.Nap porcesc = plantă furajeră, perenă din familia compozitelor, înaltă de c. 50-100 cm, ramificată și cu tuberculi bogați în insulină (Helianthus tuberosus); topinambur.
nap, -i, s.m. – (bot.) 1. Plantă furajeră (Brassica napus). 2. Sfeclă roșie (în Petrova); burac. 3. Cartof (în Borșa). 4. Gulie (în Săpânța, Dragomirești, Vișeu). – Lat. napus.
nap s. m., pl. napi
nap m. pl. 1. plantă alimentară a cării rădăcină cărnoasă, rotundă și groasă, e comestibilă (Brassica napus);2. (turcești sau porcești) plantă cultivată pentru trebuințe economice, uneori sălbăticită (Helianthus tuberosus). [Lat. NAPUS].
NAP ~im. Plantă legumicolă, cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase și comestibile. /<lat. napus
Planta erbacee a carei radacina carnoasa de culoare alba sau rozalie, de forma rotunda sau lunguiata, este comestibila; este utilizata ca o leguma, avand gust de gulie, mai ales in bucataria franceza si cea germana (aici numita sfecla alba). In tarile scandinave si in SUA este preferat napul galben, un hibrid dintre nap si varza, cat o sfecla mare, cu pulpa de culoare oranj, avand gust pronuntat de varza (sfecla-varza), comercializat sub denumirea scandinava rutabaga.
