MÁNTRAs. f. inv. (în brahmanism) formulă sacră. (< fr. mantra)
mántra s. f., g.-d. art. mántrei; pl. mántra
MÁNTRA,mantra, s. f. Formulă sacră cu valoare magică și educativă, în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism). – Din fr. mantra.
MÁNTRA (cuv. sanscrit „instrument de gândire”) s. f. Formulă căreia în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism) i se atribuie o valoare educativă, cvasimagică. Cea mai cunoscută este m. „Om Mani Padme Hum” (în sanscr. „O, tu, giuvaer din floare de lotus”), care are un rol important în budismul tibetan. Recitarea unei m. este asociată cu meditația (practicată îndeosebi în tantrism).
