Ce înseamnă “MUSTAȚĂ”?

“MUSTAȚĂ” în DEX

  • MUSTÁȚĂ, mustăți, s. f. I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. ◊ Expr. (Fam.) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. ♦ (La pl.) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. P. anal. 1. (La pl.) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (Pop.; la pl.) Mătasea porumbului. 3. (Pop.; la pl.) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței de vie etc. 4. (La pl.) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Var.: (pop.) mustéață s. f.] – Lat.V. *mustacea.
  • mustáță (mustắți), s. f.1. Părul care crește la bărbați deasupra buzei superioare. – 2. Radicelă, radiculă. – 3. Țeapă, aristă. – 4. Vlăstar de plantă agățătoare. – Mr., megl. mustață. Lat. mustacea (Pușcariu 1141; Candrea-Dens., 1187; REW 5803a), din gr. μύσταξ (Cihac, II, 678; Rosetti, II, 65), cf. bg. mustak (Domaschke 90), alb. mustakje, sb., cr. mustač, it. mostacchio, sp. mostacho.Der. mustăcios, adj. (cu mustață); mustăcioară, s. f. (mustață mică), pe care REW 5803 îl derivă de la un lat. mustaciolum; mustăci, vb. (a zîmbi; a da semne de nemulțumire); mustăceală, s. f. (probă de nemulțumire). – Din rom. provine bg. mustăčuri (Capidan, Raporturile, 228).
  • MUSTAȚĂ lipitoare, mustăfleoancă, opritor de muci.

“MUSTAȚĂ” în Dicționar Român - Englez

  • moustache

“MUSTAȚĂ” în Dicționarul Român - Francez

  • moustache

“MUSTAȚĂ” în Dicționarul Român - German

  • schnauzbart
  • schnurrbart

“MUSTAȚĂ” în Dicționarul de Argou

  • MUSTAȚĂ lipitoare, mustăfleoancă, opritor de muci.

Care este sinonimul cuvântului “MUSTAȚĂ”?

  • MUSTÁȚĂ s. v. antenă.
  • MUSTÁȚĂ s. v. barbă, mătase, țeapă.

Ce înseamnă când visezi “MUSTAȚĂ”?

  • viclenie, posibilitate de esec