LÍNTE, (1, 2) s. f., (3) linți, s. m. pl. 1. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ◊ Expr. Până la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat. 2. S. f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoză. 3. S. m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.
línte s. f. – Plantă leguminoasă. – Mr., megl. linte. Lat. lentem (Pușcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it. lente. – Der. lintiță, s. f. (plantă acvatică; pistrui), cu suf. dim. -iță (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui lentilă, s. f., din fr. lentille.
línte f. (lat. lens, lentis, linte, it. lente. V. lentilă). O legumă papilionacee care face niște boabe turtite (lens esculenta saŭ ervum lens). Lentilă, sticlă p. aparate optice. Pl. Un fel de boală a porcilor. Lintea pratuluĭ. V. prat.
línte (plantă, boală) s. f., g.-d. art. líntei
linte f. plantă ale carii fructe sunt mici legume romboidale cu două semințe (Lens esculenta); 2. pl. linți, lepră la porci. [Lat. LENTEM].
LÍNTE1f. 1) Plantă leguminoasă alimentară și furajeră, cu frunze compuse, flori albe-albăstrui și fructul păstaie, cu semințe plate. 2) Fructul și sămânța acestei plante. [G.-D. lintei] /<lat. lens, ~tis
LÍNTE2 ~țim. pop. 1) la pl. Larvă a teniei, care se dezvoltă în țesuturile organismelor infectate (în special la mamifere) provocând cisticeroza; cisticerc. 2) Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare și tulburări digestive; cisticeroză; măzăriche. /<lat. lens, ~tis
línte (plantă, cisticercoză) s. f., g.-d. art. líntei
