LACÚNĂs. f. 1. spațiu gol în interiorul unui corp; lipsă. ◊ (fig.) ceea ce lipsește ca un lucru să fie considerat complet. ◊ întrerupere într-un text. 2. spațiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. 3. spațiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi și moluște. 4. (fiz.) nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 5. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor straturi. (< fr. lacune, lat. lacuna)
LACÚNĂ,lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.
LACÚNĂs.f.1. Spațiu gol în continuitatea unui corp. ♦ Lipsă. ♦ Întrerupere într-un text. 2. (Fiz.) Nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 3. (Geol.) Lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor strate. [< fr. lacune, it., lat. lacuna].
*lacúnă f., pl. e (lat. lăcúna, d. lacus, lac; it. lacúna și lagúna). Lagună (Rar). Fig. Spațiŭ gol în continuitatea unuĭ corp (de ex., în țesutu celular al plantelor acŭatice). Lipsă, întrerupere într´un text, într´o serie: lacunele Analelor luĭ Tacit. Lipsă, defect: această lege are marĭ lacune.
lacúnă s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne
lacună f. 1. întrerupere în textul unei opere; 2. lipsă de șir.
LACÚNĂ ~ef. 1) Spațiu gol în integritatea unui lucru. 2) fig. Omisiune într-un text sau în corpul unei opere. 3) Parte ce lipsește pentru ca ceva să poată fi considerat perfect. /<fr. lacune, lat. lacuna
