Ce înseamnă “Judecata”?

“Judecata” în DEX

  • JUDECÁTĂ, judecăți, s. f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Acțiunea de a judeca (4); dezbatere judiciară; proces, județ (I, 3); soluție dată într-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecată = a judeca. ◊ Expr. A da (sau a trage, a chema, a trimite etc. în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în fața justiției. (În unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică). – Lat. judicata (pl. lui judicatum).
  • * judecátă f., pl. ățĭ (part. f. d. a judeca). Deciziune, sentență dată de un judecător saŭ arbitru: după judecata luĭ Paride, Venerea a fost considerată ca cea maĭ frumoasă. Părere, opiniune: după judecata tuturor. Inteligență: memoria și judecata. Bun simț: om cu judecată. Daŭ (saŭ trag saŭ chem) în judecată, acuz la tribunal, la judecătorie. Carte de judecătorie (vechĭ), hîrtie care conținea o sentență judecătorească favorabilă purtătoruluĭ. Judecata de apoĭ, cea de la sfîrșitu lumiĭ, cînd Dumnezăŭ va judeca viĭ și morțiĭ. (Ev.) Judecată dumnezeĭască, ordalie.
  • judecátă s. f., g.-d. art. judecắții; pl. judecắți

“Judecata” în Dicționar Român - Englez

  • judgement
  • law

“Judecata” în Dicționarul Român - Francez

  • jugement
  • aison

“Judecata” în Dicționarul Român - German

  • gericht
  • urteil

Care este sinonimul cuvântului “Judecata”?

  • JUDECÁTĂ s. 1. v. inteligență. 2. v. minte. 3. gândire, intelect, înțelegere, minte, raționament, rațiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 4. minte, rațiune, (rar) cunoștință, (pop. și fam.) glagore, (înv.) rezon. (O ~ normală.) 5. minte, raționament, rațiune, (înv.) socoată, socoteală, socotință. (O ~ sănătoasă.) 6. v. concepție. 7. v. părere. 8. v. chibzuială. 9. v. apreciere. 10. proces.
  • JUDECÁTĂ s. v. condamnare, jurisdicție, osândă, pedeapsă.

“Judecata” în Dicționarul Religios Ortodox

  • . Actul de impartire a dreptatii divine dupa faptele noastre. Potrivit revelatiei divine vorbim de doua judecati: judecata particulara dupa despartirea sufletului de trup si judecata generala (sau de apoi), la sfarsitul veacurilor, cand vor fi chemati toti oamenii pentru a li se hotari fericirea sau osanda vesnica, primind rasplata atat sufletele, cat si trupurile.