INCULPÁT, -Ă,inculpați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé.
INCULPÁT, -Ăs. m. f. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr. inculpé)
INCULPÁT, -Ăs.m. și f. Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. [Cf. fr. inculpé].
inculpát, -ă adj. și s. (fr. inculpé. Lat. inculpatus însemnează „neacuzat, ireproșabil”). Persoană dată în judecată p. un delict. V. acuzat, pîrît, intimat.
inculpát s. m., pl. inculpáți
inculpat a. și m. acuzat.
INCULPÁT ~tă (~ți, ~te)m. și f. Persoană care este acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; învinuit. /v. a inculpa
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal. Este figura centrala a procesului penal, deoarece intreaga activitate procesuala se desfasoara in jurul fatei savarsite de acesta si in vederea tragerii sale la raspundere penala.Conform textului de lege, inculpatul este parte in proces, avand toate drepturile si obligatiile ce decurg din acesta.De regulam inculpatul trebuie sa fie prezent la desfasurarea procesului penal.Daca inculpatul se sustrage, judecata poate avea loc si in contumacie.
