IMOBÍL, -Ăadj.1. Nemișcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mișca, transporta. [Cf. fr. immobile, lat. immobilis].
*imóbil, -ă adj. (lat. immobilis). Care nu se poate muta: avere imobilă (casă, moșie). Nemișcat: santinela stătea imobilă. Fig. Tare, hotărît: caracter liniștit și imobil în pericul [!]. S. n., pl. e. Lucru imobil, vorbind de avere (casă, moșie). – Fals imobíl (după fr.).
imobíl1 (nemișcat) adj. m., pl. imobíli; f. imobílă, pl. imobíle
imóbil2 (imobiliar) adj. m., pl. imóbili; f. imóbilă, pl. imóbile
imóbil3 s. n., pl. imóbile
imobil a. 1. nemișcat, nemișcător: bunuri imobile;2.fig. neclintit. ║ n. pl. imobile, avere ce nu se poate transporta (ca moșii, păduri, vii, case).
IMOBÍL ~ă (~i, ~e)(în opoziție cumobil) 1) Care nu se mișcă; care nu-și schimbă poziția; nemișcat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mișcat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile, lat. immobilis
IMÓBIL ~en. 1) Construcție pentru locuit (cu mai multe etaje); clădire; casă. ◊ Carte de ~ registru în care sunt înscriși toți locatarii unei case. 2) Avere care nu poate fi mișcată dintr-un loc în altul. /<fr. immeuble, lat. immobilis
