INFLÁȚIE,inflații, s. f. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Var.: inflațiúne s. f.] – Din fr. inflation.
INFLÁȚIEs. f. fenomen caracteristic economiei de piață, prin creșterea cantității de hârtie-monedă peste nevoile reale ale producției și circulației mărfurilor, ceea ce determină deprecierea puterii de cumpărare a banilor. (< fr. inflation)
INFLÁȚIEs.f. Fenomen constând în creșterea cantității de hârtie-monedă mult peste necesitățile reale ale circulației mărfurilor, creștere care nu are suficientă acoperire în aur și mărfuri, ducând astfel la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Gen. -iei, var. inflațiune s.f. / cf. fr. inflation < lat. inflatio].
infláțies. f. sg. (pub.) cantitate exagerată; exces.
infláție(-ți-e) s. f., art. infláția(-ți-a), g.-d. art. infláției; pl. infláții, art. infláțiile(-ți-i-)
INFLÁȚIE ~if. Devalorizare și scădere a puterii de cumpărare a banilor dintr-o țară, datorită existenței lor excedentare în circulație. [G.-D. inflației; Sil. in-fla-ți-e] /<fr. inflation
infláție s. f. (sil. -ți-e), art. infláția (sil. -ți-a), g.-d. art. infláției; pl. infláții, art. infláțiile (sil. -ți-i-)
proces care se caracterizeaza prin distorsiunea care se creeaza intre procesele monetare si procesele economice reale, intre masa monetara si masa marfurilor si serviciilor puse un circulatie, intrecresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.
