GHEÉNĂ s. f. (Livr.) Iad, infern. – Din sl. geena.
gheénă s. f. – Iad, infern. Ngr. γέεννα, prin intermediul sl. geenna. Sec. XVI.
gheénă f., pl. e (ngr. și vgr. geéna, ebr. ghêhinnon, care însemna o vale [ghê] lîngă Ĭerusalim unde Jidaniĭ idolatri treceaŭ copiiĭ pin [!] foc în onoarea zeuluĭ Moloh). Partea cea maĭ ferbinte [!] și maĭ grozavă a ĭaduluĭ.
gheénă s. f., g.-d. art. gheénei
gheenă f. iad, în St. Scriptură: vai, gheena s’a deschis ! AL. [De origină slavo-greacă; GHÉENNA, din ebr. GHE HINNOM, Valea lui Hinnom, lângă Ierusalim, unde se jertfia copii lui Moloh, de unde locaș de groază și de chinuri].
GHEÉNĂf. rel. Loc de chinuri veșnice, unde se crede că nimeresc, după moarte, sufletele celor păcătoși; iad; infern. /<sl. geena
Vale la sud de Ierusalim, unde erau aruncate cadavrele celor ucisi cu pietre si gunoaiele orasului. Devine simbolul eshatologic al locului de pedeapsa dupa Judecata de Apoi.
Vale adanca situata langa muntele Sion, unde in vechime, se aduceau jertfe zeului Moloh. Se mai numea Gheena focului, pentru ca aici ardeau continuu gunoaiele din Ierusalim.
