FIRÍDĂ,firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida.
firídă (firíde), s. f. – Nișă, adîncitură în zid. – Var. hiridă. Mr. firidă. Ngr. φυρίδα (Philippide, Principii, 148), cf. bg. firida.
firídă f., pl. zĭ și de (ngr. thyrída, d. vgr. thyris, -ídos, dim. d. thýra, ușă. Cp. cu stafidă. V. fără). Scobitură făcută în zid, maĭ ales la sobe, ca să puĭ ceva (de ex., o oală). – În Mold. sud. feridă, în nord ócniță. V. cotruță.
firídă s. f., g.-d. art. firídei; pl. firíde
firidă f. 1. înfundătură într´un zid, spre a pune ceva; 2. în special înfundătură sub cuptoarele țărănești. [Gr. mod. PHYRIDA].
FIRÍDĂ ~ef. Cavitate arcuită în partea superioară a unui perete, făcută în scop decorativ sau utilitar. /<bulg. firida
