DONATÍȘTI (‹ fr.) s. m. pl. Schismatici creștini din N Africii (sec. 4-7), partizani ai episcopului Donatus (m. c. 355) care cereau constituirea unei biserici creștine africane autonome. Susțineau că validitatea Tainelor depinde de calitatea morală a celui care le săvârșește, practicau cultul martirilor și predicau întoarcerea la modul de viață comunitar și simplu al primilor creștini. Condamnați de sinoadele de la Roma (313) și Arles (314).
Adepti ai schismei crestine donatiste din nordul Africii din sec. 4-5 d. Hr., intemeiata de episcopul de Cartagina, Donat (+ 355), care se opunea bisericii oficiale si amestecului statului in treburile bisericesti si predica intoarcerea la modul de viata comunitar al primilor crestini
