CREDITÓR, -OÁRE,creditori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. S. m. și f. Titular al unui drept de creanță; persoană sau instituție care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.
CREDITÓR, -OÁRE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor)
CREDITÓR, -OÁREadj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. și f. Persoană, instituție etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [Cf. it. creditore, fr. créditeur].
*creditór, -oáre s. (lat. créditor, -óris). Care are de luat banĭ de la altu. Adj. Cont creditor, care e deschis unuĭ debitor. V. debitor și datornic.
creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. creditoáre
creditor m. cui se datorește o sumă de bani.
CREDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ține de credite; propriu creditelor. 3) și substantival Care dă credit. /<fr. créditeur
creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; f. sg. și pl. creditoáre
Persoana care, in cadrul unui raport juridic de obligatie este indreptatita sa pretinda unei alte persoane, denumita debitor, executarea unei prestatii determinate; de a da, de a face ori de a nu face ceva. Creditorul este titular al dreptului de creanta si subiectul activ in raportul de obligatie in care debitorul este subiect pasiv. In raporturile juridice care deriva din contracte bilaterale sau sinalgmatice, fiecare dintre parti cumuleaza calitatea de creditor si de debitor, drepturile uneia gasindu-si corespondent in obligatiile celeilalte.
