Ce înseamnă “Contract de vanzare-cumparare”?

“Contract de vanzare-cumparare” în Dicționarul Juridic

  • Contract prin care una din parti, vanzatorul, se obliga sa transmita celeilalte, cumparatorului, dreptul de proprietate asupra unui bun, in schimbul unei sume de bani. Este consensual, se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, cu exceptia cazurilor in care legea prevede obligativitatea formei autentice, cum este in cazul vanzarii constructiilor, autovehiculelor etc, sau a indeplinirii si a altor conditii, autorizarea prealabila de instrainare din partea organelor administrative competente. Dreptul de proprietate se transmite in momentul incheierii contractului. Printre exceptiile de la acesta regula se enumera contractele privind vanzarea si cumpararea constructiilor situate in regiunile in care functioneaza carti funciare; in acest caz transmiterea dreptului de proprietate are loc numai in momentul intabularii dreptului cumparatorului. Exista reglementari specifice pentru unele contracte cum sunt cele privind: vanzarea cu plata pretului in rate; vanzarea prin licitatie; vanzarea locuintelor din fondul locativ de stat. Raspunzand necesitatilor vietii economice in continua dezvoltare si diversificare, contractele de vanzare-cumparare sunt frecvente si au in camp foarte larg de aplicare. Cu titlu de exceptie, legea stabileste unele limitari cu privire la incheierea acestora. De exemplu, este interzisa incheierea acestui contract intre soti, precum si intre tutori si cei aflati sub tutela lor; mandatarii nu pot cumpara lucruri pentru vanzarea carora au fost imputerniciti; este interzisa functionarilor de stat cumpararea bunurilor care se vand prin mijlocirea lor sau pe care le administreaza. Printre conditiile prevazute de lege pentru valabilitatea contractului de vanzare-cumparare se enumera urmatoarele: bunul sa existe in momentul incheierii contractului ori sa fie certa existenta lui in viitor; sa se afle in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil si sa constituie proprietatea vanzatorului; pretul vanzarii sa fie exprimat intr-o suma de bani in moneda nationala, cu exceptia contractelor de comert exterior privind vanzari internationale, sa fie determinat sau determinabil, sa fie sincer si serios. Vanzatorul are obligatia sa transmita dreptul de proprietate asupra bunului, sa predeabunul in posesia cumparatorului si sa-l pastreze pana la predare, sa-l garanteze pe cumparator impotriva tulburarilor pe care i le-ar putea cauza un tert, sa raspunda de viciile lucrului vandut. In unele contracte, vanzatorul isi asuma si unele obligatii speciale, cum este garantia de buna functionare si durabilitate pentru bunurile de folosinta indelungata ce se vand populatiei. Cumparatorul este obligat sa plateasca pretul, sa preia lucrul cumparat, precum si sa suporte cheltuielile cumpararii, daca in contract nu s-a prevazut altfel.