Ce înseamnă “Contract de locatiune”?

“Contract de locatiune” în Dicționarul Juridic

  • Contract in baza caruia o persoana, numita locator, se obliga sa asigure altei persoane, numita locatar (chirias), folosinta integrala sau partiala a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durata de timp determinata, in schimbul unui pret corespunzator. Este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, cu executie succesiva in timp si are caracter vremelnic. Se incheie, de regula, in forma scrisa. Contractul de locatie (inchiriere) este regglementat in cartea III, t. VII, cap. I, C. civ. Legea prevede drepturile si obligatiile partilor contractante (ex. reparatiile urgente ce nu pot fi amanate cad in sarcina locatarului, iar in conditiile legii, cheltuielile efectuate vor fi scazute din pretul locatiunii). Locatiunile sunt de mai multe feluri si cu reguli proprii de reglementare: inchiriere, arendare, prestatia lucrarilor, antrepriza. Contractul de inchiriere a suprafetei locative are ca obiect locuinte (sociale, de serviciu, de intretinere, de necesitate si de protocol). Locatorul (proprietarul) poate fi o persoana fizica sau juridica (ex. domeniul public, in cazul locuintelor sociale, Regia Autonoma, Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat, in cazul locuintelor de protocol care sunt proprietate publica a statului etc.), iar locatarul (chiriasul) poate fi orice persoana fizica (ex. in cazul locuintelor sociale, locatarii pot fi veterani si vaduve de zarboi, pensionari, persoane handicapate; in cazul locuintelor de protocol, nu pot fi numai demnitari anume prevazuti de lege). Contractul se incheie prin acordul partilor, legea neimpunand o anumita forma, insa, de regula, el are forma scrisa ceruta ad probationem. Contractul se inregistreaza la organele fiscale, pentru a se asigura evidenta veniturilor realizate din inchirierea de locuinte. Clauzele contractuale se stabilesc de parti, insa ele trebuie sa fie licite, altfel duc la nulitatea actului incheiat (ex. obligarea chiriasului sa plateasca in avans proprietarului o suma cu titlu de reparatii). Obligatiile partilor: proprietarului i se cere sa predea locuinta in stare de folosinta, sa ia masuri pentru repararea locuintei, etc., iar locatarul este obligat sa efectueze repararea instalatiilor de folosinta exclusiva a spatiului inchiriat si sa le intretina in bune conditii, sa asigure curatenia si sa achite plata chiriei in conditiile contractului (nivelul chiriei este negociat, iar pentru locuinte apatinand statului, chiria se stabileste prin lege speciala). Contractul de inchiriere poate fi reziliat in conditiile legii(ex. la cererea proprietarului, in cazul in care chiriasul nu a achitat chiria cel putin 3 luni consecutiv). Chiriasul poate fi evacuat numai pe baza unei hotarari judecatoresti definitive. Titularul unui contract de inchiriere a unei locuinte poate subinchiria, temporar, unei alte persoane, parti din suprafata locativa, insa numai cu acordul prealabil scris si in conditiile stabilite de proprietar. Contractul de subinchiriere are caracterul unui contract accesoriu si urmeaza soarta contractului principal, el neconferind subinchiriatului nici un drept propriu la folosirea locuintei.