CERCETÁRE,cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. – V. cerceta.
CERCETÁRE,cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei.
cercetáre f. Analiză, control, examinare, expertiză. Interogatoriŭ. Explorare, investigare. Inspecțiune. Inchizițiune. Perchizițiune [!]. Sondare. A lua în cercetare, a cerceta.
cercetáre s. f., g.-d. art. cercetắrii; pl. cercetắri
cercetare f. fapta de a cerceta: 1. examen, interogatoriu; 2. vizită: cercetările cele mai bune sunt cele mai rare PANN.
CERCETÁRE,cercetări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. 2. Investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice. 3. (Jur.) Activitate desfășurată de organele de urmărire penală pentru strângerea și verificarea probelor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și pentru descoperirea și prinderea infractorului. 4. (Mil.) Acțiune de culegere și de studiere a datelor despre inamic, teren, populație etc. — V. cerceta.
CERCETÁRE ~ărif. 1) v. A CERCETA. 2) Studiu amanunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; investigație. O ~ valoroasă. 3) mil. Acțiune de culegere a informațiilor despre inamic; recunoaștere. ~ări secrete. [G.-D. cercetării] /v. a cerceta
cercetáre s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări
CERCETÁRE s. 1. v. analiză. 2. examinare, privire. (La o ~ mai adâncă.)3. (concr.) studiu. (A publicat o ~ temeinică.)4. v. examinare. 5. consultare. (~ a unui catalog.)6. v. verificare. 7. v. anchetă.
Activitate desfasurata de organele de urmarire penala sau de jurisdictie pentru stabilirea existentei sau inexistentei unei infractiuni, imprejurarile si conditiile in care fapta penala s-a savarsit si identificarea faptuitorului.
