CATAPETEÁSMĂ,catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii; iconostas, tâmplă2. – Din ngr. katapétasma.
CATAPETEÁSMĂ,catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și restul bisericii; iconostas. – Ngr. katapetasma.
catapeteásmă s. f., g.-d. art. catapetésmei; pl. catapetésme
catapeteasmă f. 1. (în templul din Ierusalim) vălul care despărția partea numită sfânta de sfânta sfintelor;2. peretele împodobit cu icoane (numit și iconostas) care desparte altarul de largul bisericii; 3.fig. acoperământ: dar catapeteazma lumii ’n adânc s’a ’nnegrit EM. [De origină slavo-greacă].
CATAPETEÁSMĂ,catapetesme, s. f. 1. Draperie brodată, în vechile temple ebraice, care separa „sfânta” (naosul) de „sfânta sfintelor” (sanctuarul). 2. Perete despărțitor (împodobit cu icoane) între altar și naos, în bisericile ortodoxe; iconostas. 3. Perdea brodată care închide ușile împărătești ale iconostasului. — Din ngr. katapétasma.
CATAPETEÁSMĂ ~ésmef. (în biserica ortodoxă) Perete împodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii; iconostas. [G.-D. catapetesmei] /<ngr. katapétasma
catapeteásmă s. f., g.-d. art. catapetésmei; pl. catapetésme
La evrei - Perdea care despartea cele doua incaperi ale templului: Sfanta Sfintelor si restul templului.
In Biserica ortodoxa - Perete de lemn sau de zid, impodobit cu icoane, care desparte altarul de naos.