CARBURATÓR,carburatoare, s. n. Aparat al unui motor cu ardere internă, cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer. – Din fr. carburateur.
CARBURATÓRs. n. organ al unui motor cu ardere internă în care se formează amestecul carburant. (< fr. carburateur)
CARBURATÓRs.n. Aparat în care se amestecă aerul cu combustibilul (la motoarele cu explozie). [< fr. carburateur].
carburator,carburatoare s. n. (er.) vagin.
CARBURATÓR,carburatoare, s. n. Aparat care amestecă aerul cu combustibilul (la motoarele cu explozie). – După fr. carburateur.
carburatór n., pl. oare (d. carburez). Fiz. Aparat care, la un motor cu petrol, supt [!] acțiunea unuĭ curent de aer, vaporizează esența de petrol și produce amestecu a căruĭ exploziune dă forța motrice.
carburatór s. n., pl. carburatoáre
CARBURATÓR,carburatoare, s. n. Aparat al unui motor cu ardere internă și cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer. — Din fr. carburateur.
CARBURATÓR ~oáren. Aparat în care se formează carburantul pentru motoarele cu ardere internă. /<fr. carburateur
Dispozitiv care masoara proportia de combustibil si aer necesara formarii unui amestec, amestec de aer-combustibil care este ars la cilindri. Mai exact este mecanismul prin care aerul si combustibilul sunt atomizati si introdusi la motor. In prezent carburatorul nu mai este asa de des folosit, el fiind inlocuit cu injectia.