CÁMĂ,came, s. f. Proeminență sau șanț pe suprafața unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. – Din fr. came.
CÁMĂs. f. proeminență pe un ax servind spre a ridica, pentru o anumită fracțiune din perioada de mișcare a axului, o tijă. (< fr. came)
CÁMĂs.f. Proeminență pe un ax care servește spre a ridica, pentru o anumită fracțiune din perioada de mișcare a axului, o pârghie ce se sprijină de ea. [< germ. Kamm, fr. came].
CÁMĂ,came, s. f. Proeminență pe suprafața unui obiect cilindric, care asigură o deplasarea rectilinie altui obiect cu care este angrenat. – Fr. came.
CÁMĂ (< fr.) s. f. (TEHN.) Element al unui mecanism cu profil determinat de o curbă plană sau spațială, care servește la transmiterea mișcării unui organ urmăritor (tachet), cu care formează un cuplu cinematic.
cámă f., pl. e (turc. kama). Dun. de jos. Pumnal mare.
cámă s. f., g.-d. art. cámei; pl. cáme
CÁMĂ,came, s. f. Proeminență pe fața unui obiect cilindric care determină deplasarea altui obiect. — Din fr. came.
CÁMĂ ~ef. Proeminență pe suprafața unui ax sau a unui disc care servește la deplasarea periodică a unui organ. /<fr. came
