BLESTÉM,blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv).
BLESTÉM (‹ blestema) s. n. Invocație cu funcție de sancțiune, prin care se cheamă mînia sau urgia unei divinități asupra unei ființe sau obiect în scop de răzbunare ♦ B. divin = b. adresat de Dumnezeu perechii primordiale Adam și Eva, după înfruptarea din Pomul Cunoștinței, anulat apoi prin răscumpărarea săvîrșită de Hristos. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva.
BLESTÉM,blesteme, s. n. Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra unui lucru. [Acc. și: bléstem] – Postverbal al lui blestema.
blestem- V. blăstăm-.
blestém s. n., pl. blestéme
blestem n. 1. chemarea urgiei divine pe capul cuiva și vorba prin care se urează rău și nefericire; 2. soarta rea de care nu se pcate scăpa cineva: e un blestem;3. vorbe prin care cineva sau ceva se scoate din turma credincioșilor: carte de blestem. [Abstras din blestema].
BLESTÉM,blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [Acc. și: bléstem] — Din blestema (derivat regresiv).
BLESTÉM ~en. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; imprecație. 2) Cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva; imprecație; maledicție. 3) Rău fatal, pus pe seama furiei divine, care se pare că planează în permanență deasupra cuiva; maledicție. /v. a blestema
te confunzi cu iluzia, iti creezi idei false despre tine, holograme ale unei realitati pe care ti-ai insusit-o dar care nu este reala. Dusmani periculosi. Ganduri rele transmise catre tine
A blestema - actiune, o fagaduinta, o cerere adresata lui Dumnezeu sau diavolului, actiune care urmeaza sa se rasfranga asupra persoanei, fiintei sau obiectului blestemat.
Pentru prima data termenul si actiunea blestemului, apar in cap. 3 al Facerii, cand Dumnezeu blesteama sarpele si tot pamantul.
In viata pamanteasca Mantuitorul nu a blestemat pe nimeni, nici pe vrajmasi, ci doar smochinul neroditor (Marcu 11,21).
Sfantul Apostol Pavel vorbeste de "fii ai blestemului", prin care indica pe eretici.
