BÁCON s. n. (Rar) Carne sau costiță de porc dezosată, sărată și afumată (tăiată în felii subțiri). [Pr.: béicăn] – Cuv. engl.
BÁCONs.n. Șuncă specială, preparată din carne grasă și afumată. [Pron. béicăn. / < engl. bacon].
bacón s. m. – Tutun turcesc (Nicotiana rustica). Rus. bakun (sec. XIX). Termen introdus de ocupațiile rusești, astăzi practic nefosit, ca și der. baconiță, s. f., cu același sens.
BACON [béicə], Francis, baron de Verulam (1561-1626), filozof englez. Inițiatorul empirismului englez; adversar al scolasticii și al metodei deductive, a pus bazele metodei inductive moderne, care a favorizat dezvoltarea științelor, prin aplicarea largă a observației și experienței („Novum organum”). Autor al scrierii utopice „Noua Atlantidă”.
BACON [béicən], Roger (c. 1214-c. 1292), filozof și savant englez. Călugăr franciscan. Adept al nominalismului, a criticat metodele scolasticii, preconizînd ideea științei experimentale bazate pe observarea directă a obiectelor sensibile și pe „iluminare”, în cazul obiectelor spirituale.
bacón n. și bacóniță f. (rus. bakún, tutun de la Baku, un oraș). Rar. Un fel de tutun (nicotiana rústica). V. mahorcă.
bacon (angl.) [pron. béycăn] s. n.
bacon (baconiță) m. și f. tutun turcesc (Nicotiana rustica). [Rus. BAKUNŬ].
Bacon m. (cit. Bekn) 1. (Roger), alchimist și filozof englez de o erudițiune universala, supranumit Doctorul admirabil (1214-1294) 2. (Francisc), Lord de Verulam, filozof englez, cancelar al Angliei sub Iacob I, fundatorul metodei experimentale în studiul științelor (1560-1626).
BACON s. n. Preparat din carne de porc, obținut prin sărare și afumare. [Pr.: béicăn]. — Cuv. engl.
BACON [pr.: béicon] n. Varietate de șuncă, preparată din carne grasă de porc. /Cuv. engl.
Bucati de carne de porc, de obicei afumata si sarata, in care carnea alterneaza cu grasimea.
Partea laterala a porcului, curatata si afumata. Dat fiind ca grasimea da baconului aroma dulce si gustul deosebit, proportia ideala este de 1/2 pana la 2/3 din cantitatea totala.
