Ce înseamnă “Aplicarea legii in timp”?

“Aplicarea legii in timp” în Dicționarul Juridic

  • Ansamblul de principii si norme juridice in baza carora, tinandu-se seama de momentul in care iau nastere raporturile, actele sau faptele juridice ori se produc efectele acestora, se determina intinderea aplicarii unui act normativ nou, in raport cu reglementarile anterioare, pe care acesta le modifica, le completeaza sau le inlocuieste. Un principiu fundamental este neretroactivitatea legii, in sensul ca prevederile unui act normativ nou reglementeaza numai raporturile, actele si faptele juridice care iau nastere ulterior intrarii sale in vigoare, neaplicandu-se deci situatiilor trecute. Legea noua cuprinde, de regula, dispozitii tranzitorii, care prevad conditiile de aplicare a noii legi, in raport cu reglementarile anterioare. Legea noua poate cuprinde si derogari de la principiul neretroactivitatii, in sensul ca unele dispozitii se aplica si raporturilor, actelor sau faptelor juridice anterioare intrarii sale in vigoare. In dreptul penal, principiul dominant este cel al aplicarii legii mai blande, potrivit caruia, dintre doua acte normative succesive, au prioritate prevederile legale care stabilesc un regim de sanctionare mai putin sever.