Ce înseamnă “Act autentic”?

“Act autentic” în Dicționarul Juridic

  • Mijloc de proba din categoria inscrisurilor prevazute in art.1171 si urm. C. civ.. Potrivit legii, actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde s-a facut.Cu privire la autentificare a se vedea Legea nr.36/1995, notarul public fiind competent sa autentifice un act. Actul autentic are putere de proba, partea care infatiseaza un astfel de act, nu mai are nici o dovada de facut oricine ar fi partea adversa. Actul poate fi atacat numai prin inscriere in fals.De asemenea, actul autentic poate fi investit cu formula executorie si are aceeasi putere ca si o hotarara judecatoreasca.In categoria inscrisurilor ( probe preconstituite) legea mai prevede: registrele comerciantilor (art. 50C. com. si 1183 C. civ.); registrele si hartiile domestice sau casnice (art. 1185 C. civ.); raboajele , duoa bucati de lemn pe care se fac crestaturi destinate a constata numarul furniturilor facute de vanzator cumparatorului si care au valoare daca crestaturile ambelor bucati sunt corelative si in numar egal. ( art.1187 C.civ); scrisorile, care devin proprietatea destinatarului din momentul ce ajung in posesia sa si care pot fi asimilate cu o marturisire a celor aratate de persoana de la care emana, cu conditia de a fi recunoscute d4e acesta; copiile, care reproduc in scris un act, pot constitui mijloc de proba in conditiile prevazute de art 1188.C. civ.