“ștuț” în DEX
ȘTUȚ, ștuțuri, s. n. Bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă. – Din germ. Stutzen. ȘTUȚ s.n. (Tehn. ) Tub de oțel cu pereții subțiri, servind pentru luarea probelor de pământ. [< germ. Stutz ].ștuț2 , ștúțuri, s.n. (reg.) fiecare dintre cele două curele groase care leagă pieptarul hamului de orcic.ștuț3 , ștúțuri, s.n. (reg.) ciot de copac.ștuț4 , s.n. sg. (reg.) arpagic, orceag.ȘTUȚ s. n. bucată scurtă de țeavă montată la un recipient spre a face legătura cu o conductă. (< germ. Stutz )ȘTUȚ, ștuțuri, s. n. Țeava scurtă, sudată sau prinsă cu șuruburi la un recipient, care face legătura între acesta și o conductă. — Din germ. Stutzen. ȘTUȚ ~uri n. tehn. Țeavă scurtă de metal care servește ca piesă de legătură între o conductă și un recipient. ~ de golire a apei. /<germ. Stutzen ștuț s. n., pl. ștúțuri
“ștuț” în Dicționar Român - Englez
“ștuț” în Dicționarul Român - Francez
“ștuț” în Dicționarul de Construcții
Tub scurt cu pereti subtiri din metal sau din material plastic folosit la racordarea intre colectoarele de ape pluviale sau menajere si coloanele de scurgere sau pentru a proteja trecerea acestora din urma prin plansee, cornise sau alte elemente de constructie.
