Ce înseamnă “înfățișare”?

“înfățișare” în DEX

  • ÎNFĂȚIȘÁRE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșáre s. f.] – V. înfățișa.
  • înfățișare, înfățișări s. f. (stud.) examen.
  • înfățișáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te înfățișa. Aspect, față, formă. Comparațiune, prezentare la judecată.

“înfățișare” în Dicționar Român - Englez

  • appearance
  • bearing
  • countenance

“înfățișare” în Dicționarul Român - Francez

  • allure
  • enveloppe

“înfățișare” în Dicționarul Român - German

  • ansehen
  • gebärde

“înfățișare” în Dicționarul de Argou

  • înfățișare, înfățișări s. f. (stud.) examen.

Care este sinonimul cuvântului “înfățișare”?

  • ÎNFĂȚIȘÁRE s. 1. prezentare, venire, (fam.) înființare. (~ lui la proces.) 2. v. descriere. 3. arătare, expunere, istorisire, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 4. v. reprezentare. 5. v. reflectare. 6. v. imagine. 7. v. aspect. 8. v. configurație. 9. v. vedere. 10. v. fizionomie. 11. aspect, chip, imagine, ipostază, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 12. aspect, priveliște, (înv.) priveală, privire. (O ~ demnă de milă.) 13. aspect, față. (Parcă a căpătat altă ~.) 14. aspect, latură. (~ veselă a lucrurilor.)