ÎNCHÍS2, -Ă,închiși, -se, adj. 1. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care acoperă deschizătura în dreptul căreia este așezat sau fixat (prin balamale). ♦ (Despre obiecte care au părți mobile pentru a se închide și deschide) Cu ușa sau cu capacul fixat sau încuiat. ◊ Expr. Se joacă cu casa închisă, se spune despre un spectacol la care s-au vândut de mai multă vreme toate biletele. ♦ (Despre vehicule) Fără capotă pliabilă, cu acoperiș și pereți ficși; (despre mijloace de locomoție) acoperit. ◊ Trăsură închisă = cupeu. 2. (Despre obiecte care se pot desface) Cu marginile sau cu părțile componente alăturate. împreunate. ◊ Loc. adv. Cu ochii închiși = a) fără o cercetare prealabilă; superficial; b) foarte ușor, fără dificultăți. 3. (Despre instituții, întreprinderi, localuri) Care și-a întrerupt temporar sau definitiv activitatea. 4. (Despre curți, terenuri) Îngrădit, împrejmuit. ♦ (Despre căi de comunicație) Cu circulația oprită, întreruptă. 5. Fig. (Despre ședințe, adunări) Care se ține într-un cerc restrâns, fără participarea unor persoane străine de organizația, de societatea etc. respective. 6. (Despre oameni) Care este ținut în închisoare; deținut. 7. Fig. (Despre oameni și despre caracterul lor) Retras, izolat. ♦ (Despre aer) Stătut, viciat. 8. (Despre cer) Înnorat, întunecat; (despre vreme) cu cerul înnorat; urât, ploios. ♦ (Despre culori) Situat, în gama culorilor, mai aproape de negru decât de alb. ♦ (Despre sunete, voce) Lipsit de sonoritate. ◊ Vocală închisă = vocală în timpul articulării căreia canalul fonator este strâmtat, limba fiind mai apropiată de cerul gurii decât în timpul articulării unei vocale deschise. Silabă închisă = silabă terminată în consoană. – V. închide.
închís, -ă adj. (d. închid. V. inclus). Cuprins între părețĭ saŭ îngrădit: banĭ închișĭ în ladă, sat închis între munțĭ. Pus la închisoare: om închis. Fig. Necomunicativ, tăcut, mocnit: om închis. Întunecat: coloare [!] închisă. Înfundat: sunet închis. Adv. În mod închis, înfundat: a răsuna închis.
închís s. n.
închis a. 1. coprins într’un loc anumit: drum închis între dealuri;2. întemnițat: a sta închis doi ani;3. întunecat (de față sau de colori): albastru închis. [Lat. INCLUSUS].
ÎNCHÍS ~să (~și, ~se) 1) v. A ÎNCHIDE și A SE ÎNCHIDE. ◊ Cu ochii ~și a) fără atenție, superficial; b) fără a întâmpina vreo greutate; foarte ușor. 2) (despre adunări, ședințe etc.) La care participă numai membrii organizației. 3) (despre persoane și despre caracterul lor) Care este puțin comunicativ; retras; nesociabil. 4) (despre aer) Care stă neîmprospătat de mult timp; stătut. 5) (despre sunete, voce) Care nu are rezonanță; lipsit de sonoritate; surd; înfundat. Vocală ~să. /v. a închide
ÎNCHÍS adj. 1. v. încuiat. 2. v. astupat. 3. v. înfundat. 4. v. oprit. 5. v. încheiat. 6. v. împrejmuit. 7. v. arestat. 8. v. cicatrizat. 9. întunecat, mohorât, sumbru. (Culoare ~.)10. v. înnorat. (Vreme ~.)11.(FON.) (înv.) jos. (Vocale ~.)
libertate limitata, te simti constrans, reguli si percepte morale in care nu crezi si care te limiteaza, incapacitatea de a te exterioriza, frustrari, sexualitate neexprimata
