Ce înseamnă “virtute”?

“virtute” în DEX

  • VIRTÚTE, virtuți, s. f. 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În loc. prep.) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri după fr. vertu).
  • VIRTÚTE s.f. 1. Calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etc; perfecțiune morală. ♦ Castitate, curățenie. ♦ Înclinație specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. În virtutea... = pe baza, ca urmare a ... [< lat. virtus, cf. fr. vertu, it. virtù].
  • VIRTÚTE s. f. 1. calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etic etc.; integritate morală. ◊ castitate, curățenie. 2. în virtutea... = pe baza, ca urmare a... (< lat. virtus, după fr. virtu)

“virtute” în Dicționar Român - Englez

  • hono(u)r
  • virtue

“virtute” în Dicționarul Român - Francez

  • vertu

“virtute” în Dicționarul Român - German

  • tugend

Care este antonimul cuvântului “virtute”?

  • Virtute ≠ cusur, defect, meteahnă, viciu

“virtute” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Insusire de caracter care urmareste in mod constant binele; puterea de a realiza binele in diverse forme dorite si poruncite de Dumnezeu.