TEMPORÁR, -Ă,temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.
TEMPORÁR, -Ăadj. Vremelnic, trecător, provizoriu. [Cf. fr. temporaire, lat. temporarius].
TEMPORÁR, -Ăadj. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius)
*temporár, -ă adj. (lat. temporarius). Care e numaĭ pe un timp, provizoriŭ, vremelnic: autoritate temporară. Adv. S´a stabilit temporar acolo. V. definitiv, permanent.
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre
temporar a. care e numai pentru un timp, provizoriu: putere temporară.
TEMPORÁR, -Ă,temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. — Din fr. temporaire, lat. temporarius.
TEMPORÁR ~ă (~i, ~e)și adverbial Care durează puțin; cu un termen de existență limitat; de scurtă durată; vremelnic; provizoriu. /<fr. temporaire, lat. temporarius
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. sg. temporáră, pl. temporáre
