SURPĂTÚRĂ,surpături, s. f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; p. ext. porțiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (Pop.) Hernie. – Surpa + suf. -ătură.
surpătúră s. f., g.-d. art. surpătúrii; pl. surpătúri
surpătură f. 1. ruină; 2. hernie: iarba surpăturei.
surpătúră f., pl. ĭ. Loc surpat. Ernie.
SURPĂTÚRĂ,surpături, s. f. 1. Faptul de a (se) surpa.2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; p. ext. porțiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (Pop.) Hernie. — Surpa + suf. -ătură.
