SILICÓN,siliconi, s. m. Compus macromolecular cu structură analoagă corpurilor organice, în stare fluidă sau sub formă de rășini, alcătuit din lanțuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen. – Din fr. silicone.
SILICÓNs.m. Nume generic pentru o substanță analogă corpurilor organice, în care siliciul înlocuiește carbonul. [< fr. silicone].
SILICÓNs. m. substanță analoagă corpurilor organice, în care siliciul înlocuiește carbonul. (< fr. silicone)
SILICÓN (‹ fr. {i}) s. m. Compus macromolecular constituit din lanțuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen și având radicali organici legați la atomii de siliciu. Se caracterizează prin rezistență la apă și la oxidare și printr-o mare stabilitate la temperaturi înalte. Poate fi fluid (ex. uleiuri) sau solid (ex. rășini sau cauciucuri). S. fluid este utilizat pe cale orală ca pansament digestiv în gastrită, duodenită, colită. Intră în compoziția unor proteze, ex. pentru înlocuirea unui sân amputat sau pentru mărirea sânilor (implant mamar) sau pentru înlocuirea unei articulații sau a unui tendon (proteză articulară).
silicón s. m., pl. silicóni
SILICÓN,siliconi, s. m. Compus macromolecular cu structură analoagă corpurilor organice, în stare fluidă sau sub formă de rășini, alcătuit din lanțuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen. — Din fr. silicone.
