ROBÚST, -Ă,robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.
*robúst, -ă adj. (lat. robustus). Zdravăn, puternic: copac, copil robust.
robúst adj. m., pl. robúști; f. robústă, pl. robúste
robust a. 1. plin de vigoare; 2. ferm, neclintit: o credință robustă.
ROBÚST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică puternică; bine dezvoltat fizic. 2) Care manifestă putere și rezistență; puternic și rezistent. /<fr. robuste
robúst adj. m., pl. robúști; f. sg. robústă, pl. robúste
