Ce înseamnă “răscruce”?

“răscruce” în DEX

  • RĂSCRÚCE, răscruci, s. f. 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie. ◊ (Pop.) Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit. ◊ Loc. adj. și adv. În răscruce = (care este) în formă de cruce; cruciș. 2. Fig. Moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc.; cotitură. 3. Parte a carului de care se prind șleaurile. 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri. 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele; fofelniță. – Răs- + cruce.
  • răscrúce f. (răs- și cruce). Răspîntie, locu unde se încrucișează niște liniĭ, stinghiĭ, drugĭ ș. a.
  • răscrúce s. f., g.-d. art. răscrúcii; pl. răscrúci

“răscruce” în Dicționar Român - Englez

  • cross roard

“răscruce” în Dicționarul Român - Francez

  • carrefou

“răscruce” în Dicționarul Român - German

  • wegscheide

Care este sinonimul cuvântului “răscruce”?

  • RĂSCRÚCE s. 1. v. răspântie. 2. (fig.) cotitură, răspântie. (Nu știe ce să facă, se află la o mare ~.) 3. v. cruce. 4. (la pl.) v. aripi.
  • RĂSCRÚCE s. v. aripă, confluentă, cruce, crucea dinainte, spetează.