Ce înseamnă “putativ”?

“putativ” în DEX

  • PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus)

“putativ” în Dicționarul Juridic

  • Termen folosit pentru caracterizarea unui act juridic sau a unui titlu care, desi este lovit de nulitate, produce unele efecte juridice in favoarea celui ce l-a considerat valabil la incheierea sau constituirea lui, fiind de buna-credinta. De exemplu este denumita putativa casatoria la incheierea careia cel putin unul din soti a fost de buna-credinta, necunoscand cauza nulitatii ei. Sotul de buna-credinta pastreaza pana la data hotararii definitive prin care se declara ori se pronunta nulitatea casatoriei situatia unui sot dintr-o casatorie valabila. In cee ce priveste copiii rezultati din casatorie, nulitatea acesteia nu produce nici o consecinta asupra situatiei lor juridice.