POTÍR,potire, s. n. 1. Cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte); p. ext. conținutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică. 2. P. anal. Parte a unei flori alcătuită din corolă și caliciu. – Din sl. potirĩ.
potír (potíre), s. n. – Caliciu. – Mr. putir. Mgr. ποτήριον în parte prin intermediul sl. potiri (Cihac, II, 690; Murnu 47), cf. alb., bg., rus. potir, sb., cr. putir.
potír n., pl. e (ngr. potiri, d. vgr. potérion, pahar, potós, potabil; vsl. rus. potirŭ). Paharu saŭ cupa de aur saŭ de argint în care se ține împărtășania în biserica ortodoxă. Cálice la florĭ. V. cúpulă.
potír s. n., pl. potíre
potir n. 1. caliciul florilor: sorb limpedea rouă din a florilor potire AL.; 2. vas de sfințit vinul la liturghie. [Gr. mod. POTĬRI, pahar].
POTÍR ~en. 1) Pahar de metal prețios, cu picior, lărgit în partea superioară. 2) Conținutul acestui pahar. 3) bis. Cupă de aur sau de argint, folosită pentru păstrarea cuminecăturii. 4) bot. Înveliș floral alcătuit din caliciu și corolă; periant. /<sl. potiri
Vas liturgic alcatuit dintr-o cupa suspendata pe un picior cu talpa, folosit in cultul ortodox si catolic, in care se pune vinul amestecat cu apa ce se va preface in sangele Domnului in cadrul sfintei liturghii.
