Ce înseamnă “poliță”?

“poliță” în DEX

  • PÓLIȚĂ2, polițe, s. f. 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ◊ Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.
  • PÓLIȚĂ1, polițe, s. f. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [Pl. și: poliți] – Din sl. polica.
  • PÓLIȚĂ s. f. 1. trată. 2. ~ de asigurare = act prin care se încheie o asigurare; a plăti (cuiva) o ~ = a răzbuna. (< it. polizza)

“poliță” în Dicționar Român - Englez

  • a cover note
  • draft
  • rack

“poliță” în Dicționarul Român - Francez

  • police
  • ayon (d'une etagere), planche

“poliță” în Dicționarul Român - German

  • wechsel
  • wandbrett

Care este sinonimul cuvântului “poliță”?

  • PÓLIȚĂ s. 1. v. etajeră. 2. v. raft. 3. v. policioară.
  • PÓLIȚĂ s. cambie, trată, (înv.) obligă, sinet, (ger-manism înv.) vecsel.
  • PÓLIȚĂ s. v. cormană, răsturnătoare.