PLOD,plozi, s. m., ploduri, s. n. 1. S. m. (Astăzi peior.) Copil (mic). 2. S. n. Germen, embrion; rod. – Din sl. plodŭ.
plod (ploduri), s. n. – 1. Embrion, germen. – 2. (Înv.) Rod. – 3. (S. m.) Copil, țîngău. – 4. Organul genital al vacii. – Megl. plod. Sl. plodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 59), cf. bg., sb., cr., slov. plod. Cu sensul al treilea se folosește și pl. plozi. – Der. plodan, s. m. (Mold., copilaș, băiețel); plodi, vb. (a zămisli, a produce; refl., a se reproduce, a se înmulți), din sl. (sb., cr.) ploditi; plodos (var. plodicios, înv. plodnic), adj. (prolific); plodnicie, s. f. (înmulțire rapidă).
plod,plozi s. m. (pop.) copil
plod n., pl. urĭ (vsl. bg. rus. plod, sămînță, fruct). Vechĭ. Rod, fruct. Azĭ. Germine: oŭ cu plod. Mold. Fam. Iron. Copil: nu se maĭ astîmpără plodurile !
plod1 (copil) (pop., fam.) s. m., pl. plozi
plod2 (germen) (pop.) s. n., pl. plóduri
plod n. 1. germen: ou cu plod;2. prunc: cu plodul în brațe:3. (ironic) copil mic: mi-am așezat plodu în școală AL. [Slav. PLODŬ, sămânță, fruct].
PLOD ~zim. pop. 1) Organism animal sau uman în stadiile inițiale de dezvoltare; embrion. 2) depr. Copil mic. /<sl. plodu
