Ce înseamnă “placă”?

“placă” în DEX

  • PLÁCĂ, plăci, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni. ◊ Placă aglomerată = placă (1) obținută prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului. Placă turnantă (sau învârtitoare) = disc de oțel sau de fontă sau pod de tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale și care servește la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc. Placă fotografică = placă (1) de sticlă cu una dintre fețe acoperită cu o emulsie fotosensibilă, utilizată îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etc. 2. Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului. ◊ Expr. (Fam.) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea față de cineva. 3. (Înv.) Tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători. 4. (Tipogr.) Foaie de metal pe care se imprimă literele. 5. (Med.) Proteză dentară mobilă. Placă dentară. 6. ◊ (În sintagma) Placă funerară = placă de metal, de marmură etc., fixată pe o piatră de mormânt, pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viață, un epitaf etc. – Din fr. plaque.
  • PLACÁ, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.
  • PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].

“placă” în Dicționar Român - Englez

  • batten
  • lamella
  • lamina

“placă” în Dicționarul Român - Francez

  • plaque
  • plaque, anode

“placă” în Dicționarul Român - German

  • platte
  • schild

“placă” în Dicționarul de Construcții

  • 1. Dala din piatra naturala sau artificiala de grosime redusa, folosita in lucrari de finisaj. 2. Dala din beton armat, constituind componenta desfasurata in suprafata a planseelor din beton armat. 3. Denumire data unor elemente de forma rotunda, patrata sau de o alta forma, din materiale rigide, avand o grosime redusa in raport cu celelalte dimensiuni: placa din otel, placa din aschii lemnoase aglomerate etc.

Care este sinonimul cuvântului “placă”?

  • PLACÁ vb. v. abandona, lăsa, părăsi.
  • PLÁCĂ s. 1. (înv.) tablă. (~ scrisă cu hieroglife.) 2. v. disc. 3. (TEHN.) placă învârtitoare v. placă turnantă; placă magnetică v. platou; placă tur-nantă v. placă învârtitoare. 4. proteză.
  • PLÁCĂ s. v. anod, pol pozitiv, tăbliță.

“placă” în Dicționarul Medical

  • Placa poate semnifica fie un element metalic servind la imobilizarea unui os fracturat, dupa reducerea fracturii, pe perioada de timp necesara consolidarii osului. O zona de tesut, piele sau mucoasa, cu aspect anormal sau o cutie plata de sticla sau din material plastic, transparenta, destinata cultivarii microbilor pe medii de cultura.