Ce înseamnă “penitenta”?

“penitenta” în DEX

  • PENITÉNȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza.
  • PENITÉNȚĂ s.f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă (pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul) pentru ispășirea și iertarea păcatelor; canon; (p. ext.) privațiune. 2. Căință, pocăință. [Cf. lat. paenitentia, fr. pénitence, it. penitenza].
  • PENITÉNȚĂ s. f. 1. pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul pentru ispășirea păcatelor; canon. 2. pocăință. (< fr. pénitence, lat. paenitentia, it. penitenza)

“penitenta” în Dicționar Român - Englez

  • penance
  • penance (cainta)
    penitence, repentance

“penitenta” în Dicționarul Român - Francez

  • penitence

Care este sinonimul cuvântului “penitenta”?

  • PENITÉNȚĂ s. (BIS.) canon, pedeapsă, (înv.) podvig. (~ dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.)
  • PENITÉNȚĂ s. v. căință, condamnare, mus-trare, osândă, părere de rău, pedeapsă, pocăință, regret, re-mușcare.

“penitenta” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Pedeapsa pe care si-o impune cineva sau canonul pe care il primeste o persoana la spovedanie, pentru ispasirea pacatelor.